Bacterii rezistente la antibiotice

Rezistență la antibiotice
This is possible because these drugs bind to certain protein and inhibit their activity, proteins that exist only at the level of bacteria and not at the level of the macroorganism, and on the other hand, bacterii rezistente la antibiotice structures are of vital importance for the bacteria. Being of protein nature, these structures are genetically determined. This makes an antibiotic effective only against bacteria that have such bacterii rezistente la antibiotice, the other bacteria being resistant to the antibiotic.
This type of bacterial resistance to antibiotics is called natural resistance. But there is also an acquired resistance of bacteria to antibiotic that refers to the fact that some bacteria were initially sensitive or even very sensitive to a particular antibiotic, but later developed resistant strains.
The acquired resistance is also genetically coded and occurs through genetic mutations.
Global Navigation
When the resistance-encoding gene is located at the chromosome level, we talk about chromosomal resistance, and when it is located outside the chromosomes, extracromosomal resistance is discussed.
Chromosomal resistance is transmitted only within the same bacterial strain and disappears with the disappearance of that strain.
Extracromosomial resistance can also be transmitted between bacteria belonging to different strains or species. Microbial resistance to bacterii rezistente la antibiotice is more common when the antibiotic is older and more commonly used. This makes the antibiotic resistance of microbes vary from one geographic papilloma squamoso del palato to another.
TITLUL ZILEI: 12 bacterii rezistente la antibiotice
Generally, in rural areas there are fewer strains of resistant microbes to antibiotic than in urban environments. Most resistant strains are found in the hospital environment where many antibiotics are used. There are also antibiotic resistance differences between different countries depending on how antibiotics were used in each country.
The most effective way to preserve the efficacy of antibiotics in the treatment of infectious diseases is a national policy of rational use of antibiotics. Keywords antibiotic, penicilin, spectrum, antibiotic resistance Rezumat Antibioticele prezintă toxicitate selectivă faţă de bacterii.
- Simptome limbrici la copii
- Human papillomavirus (hpv) strains
- Aggressive cancer in humans
- Cum abordam amenintarea rezistentei la antibiotice | GSK RO
- Elena Marinescu 0 comentarii Actualizat:
- Rezistență la antibiotice - Wikipedia
- Cum abordam amenintarea rezistentei l
Aceasta este posibilă deoarece medicamentele se fixează de anumite structuri proteice, pe care le inhibă şi care, pe de o parte, există numai la nivelul bacteriilor, nu şi la nivelul macroorganismului, iar pe de altă parte, aceste structuri au importanţă vitală pentru bacterii.
Fiind de natură proteică, aceste structuri sunt determinate genetic.
Aceasta face ca un anume antibiotic să fie eficace numai faţă de bacteriile care au asemenea gene, celelalte bacterii fiind rezistente la antibioticul respectiv.
Acest gen de rezistenţă a bacteriilor la antibiotice se numeşte rezistenţă naturală. Există însă şi o rezistenţă dobândită a bacteriilor la antibiotice, care se referă la faptul că anumite bacterii au fost iniţial sensibile, sau chiar foarte sensibile la un anume antibiotic, dar ulterior au dezvoltat tulpini rezistente.
Şi rezistenţa dobândită este codificată genetic şi apare prin mutaţii genetice. Când gena care codifică rezistenţa este situată la nivelul cromozomilor bacterieni, bacterii rezistente la antibiotice vorbeşte despre rezistenţă cromozomială, iar când aceasta este situată în afara cromozomilor, se vorbeşte despre rezistenţă extracromozomială.
Rezistenţa cromozomială se transmite numai în cadrul aceleiaşi tulpini bacteriene şi dispare odată cu dispariţia acelei tulpini.
- Renal cancer haematuria
- Papiloma humano mujeres cura
- Hpv warze frau
Rezistenţa extracromozomială se poate transmite şi între bacterii aparţinând de tulpini sau de specii diferite. Rezistenţa microbilor la antibiotice este cu atât mai frecventă cu cât antibioticul este mai vechi şi a fost mai frecvent utilizat.
Aceasta face ca rezistenţa microbilor la antibiotice să difere de la o zonă geografică la alta.
Bolile infecțioase — profilaxia și tratamentul lor, în călătorii VIDEO Apariția și dezvoltarea rezistenței bacteriilor la antibiotice este un fenomen natural datorat mutațiilor care apar în genele bacteriilor sau datorită unor elemente genetice exogene care se pot transmite între bacterii. Bacteriile pot dobândi mecanisme multiple de rezistență și astfel devin insensibile la clase multiple de antibiotice, ceea ce limitează drastic alternativele terapeutice în infecțiile produse de acestea.
În general, în mediul rural sunt mai puţine tulpini de microbi testicular cancer that spread le antibiotice decât în mediile orăşeneşti. Cele mai multe tulpini rezistente sunt întâlnite în mediul spitalicesc, în care se utilizează foarte multe antibiotice.
Există şi diferenţe de rezistenţă a microbilor la antibiotice între diferite ţări, în funcţie de modul în care au fost utilizate antibioticele în fiecare ţară în parte. Cea mai eficientă modalitate de prezervare a eficacităţii antibioticelor în tratamentul bolilor infecţioase este o politică naţională de utilizare raţională a antibioticelor. Cuvinte cheie antibiotic penicilină spectru rezistenţă la antibiotic Antibioticele, în sensul larg al cuvântului, indiferent dacă sunt substanţe de origine naturală produse de microbi în cadrul procesului de antibioză sau dacă sunt substanţe care nu există ca atare în natură, sunt bacterii rezistente la antibiotice care prezintă toxicitate selectivă faţă de bacterii.
În acord cu Paul Erlich, ele se comportă ca nişte gloanţe fermecate, adică trec pe lângă celulele macroorganismului fără să le afecteze, găsesc bacteriile şi numai pe acestea le omoară.
Meniu de navigare
Pentru a-şi îndeplini această misiune, antibioticele se fixează de anumite structuri biologice care îndeplinesc două condiţii. Pe de o parte, aceste structuri există numai la nivelul bacteriilor sensibile la antibioticul respectiv, nu şi la nivelul celulelor macroorganismului, iar pe de altă parte, aceste structuri au importanţă vitală pentru bacteriile sensibile la acel antibiotic.
Deşi există un aforism în biologie care spune că între o bacterie şi un elefant nu există decât o diferenţă de mărime, asemenea structuri există practic la toate nivelurile de organizare a unei bacterii. Unele antibiotice — cum sunt, de exemplu, penicilinele şi cefalosporinele — se fixează de anumite proteine implicate în sinteza peretelui bacterian numite proteine care leagă penicilinele sau, în limba engleză, proteins binding penicillins; PBP şi inhibă astfel sinteza acestei structuri.
Întrucât mediul intracelular al bacteriei este hiperton, are loc un influx de apă care determină la nivelul bacteriilor lipsite de perete bacterian o liză a acestora.
Specificitatea de acţiune este asigurată de faptul că celulele macroorganismului sunt lipsite de perete bacterian. Alte bacterii rezistente la antibiotice, cum sunt antibioticele polienice, pătrund în membrana celulară şi creează o serie de pori prin intermediul cărora bacteriile pierd în mediul extracelular componente vitale şi, în felul acesta, bacteriile sunt distruse.
Specificitatea de acţiune este asigurată de faptul că antibioticele se fixează numai de anumite membrane celulare cu o anume componenţă fosfolipidică şi care, pe de o parte, permite fixarea antibioticului, iar pe de altă parte, această compoziţie fosfolipidică a membranelor bacteriilor sensibile este diferită de compoziţia fosfolipidică a membranelor celulelor macroorganismului.
Alte antibiotice acţionează la nivelul ribozomilor bacterieni, fixându-se fie de subunitatea de 50 S, fie de subunitatea de 30 S.