M-a lovit si pe mine microbul scrisului, nu stiu cat ma va tine. La inceput am simtit nevoia sa pun in evidenta experienta noastra in strada. Eram destul de la inceput, dar ceea ce descoperiseram deja era corect si putea sta bine intr-o carte document, o carte care ma impresioneaza si acum. MAIDANE CU TEATRU este o cartulie subtirica, atata era si experienta noastra in acel moment, este un document despre acei ani, despre oamenii cu care am pus la cale proiectele acelea minunate, despre bucuriile, izbanzile si dezamagirile noastre. Nu mai exista decat cateva exemplare pe care le tin in raft cu o zgarcenie demna de Hagi Tudose. Editorul cred ca mai are pe undeva 500 de exemplare, mi le-a promis la un pret scazut, dar a plecat in Canada sau SUA fara sa mi le dea. Eu mai sper ca intr-o zi le voi avea.

A doua carte a fost DEMISIA. Vorbeste despre experienta mea de parlamentar de Botosani, despre cativa oameni minunati care traiesc acolo si despre multi neaveniti, rataciti in politica asta prafuita si mizerabila de pe la noi. Nu mai exista nici ea si nu am de gand sa o reeditez. A fost o nevoie pe care am resimtit-o imperios, am scris-o si gata.

A treia, SANSA, mi-a editat-o Polirom, am fost foarte mandru de asta, de faptul ca m-au publicat, dar, din pacate, nu a fost un success, in sensul ca nu s-au vandut decat vreo 400 bucati din cele 1200 cat a fost tirajul, si cred ca mai mult de jumatate le-am cumparat eu. Asta este, dar sigur este o carte buna, am scris-o cu mare bucurie, cu drag si cred ca ma reprezinta. Sunt multe lucruri interesante acolo, unele chiar documente autentice, da, este o carte pe care o iubesc. Pacat ca nu o cititi, chiar v-ar face placere.

Lucrarea de doctorat se pune? CLOVNUL, DEPOZITAR DE TEATRALITATE, asa suna si ma gandesc sa o transform totusi intr-o carte adevarata despre clovn. Este nevoie de documentare serioasa, o am si ma gandesc la un capitol foarte serios despre clovnul roman si descoperirea propriului clovn.

Ceva ganduri pentru viitor? Ar fi, dar poate altadata.