Papilloma virus e ano

Infecţia cu virusul HPV (Human papilloma virus)

Infecţia cu virusul HPV (Human papilloma virus)

This is one of the most common sexually transmitted infections, with a tropism for tissues such as squamous or mucosal epithelium. Human papillomavirus can be classified according to the ability of oncogenesis in low-risk genotypes, associated primarily with genital warts and high-risk, associated with premalignant and malignant lesions. The immunization rates for Human papillomavirus are generally lower than for other types of vaccines, and further implementation of appropriate strategies is still needed.

Moreover, the way a healthcare provider presents and recommends a vaccine can be decisive in the choice of a person to immunize or not.

Infecţia cu virusul papiloma uman şi strategii de implementare a imunizării

Keywords Human papillomavirus, immunization strategies Rezumat Infecţia cu virusul papiloma uman HPV rămâne papilloma virus e ano factor important în producerea cancerelor de col uterin, vaginale, vulvare, anale şi de orofaringe.

Aceasta este una dintre cele mai frecvente infecţii cu transmitere sexuală, având un tropism pentru ţesuturi precum epitelii scuamoase sau mucoase. Virusul papiloma uman poate fi clasificat în funcţie de capacitatea de oncogeneză, în genotipuri de HPV cu risc scăzut, papilloma virus e ano în principal cu verucile ano-genitale, şi HPV cu risc înalt, asociate cu leziuni premaligne şi maligne.

virus del papiloma como se contrae what is a papilloma

Ratele de imunizare pentru papilloma papilloma virus e ano e ano papiloma uman sunt în general mai scăzute decât pentru alte tipuri de vaccinuri, fiind în continuare nevoie de implementarea unor strategii adecvate.

Mai mult, modul în care persoana care acordă îngrijiri de sănătate prezintă şi recomandă un vaccin poate fi decisiv în opţiunea unei persoane de a se imuniza sau nu. Cuvinte cheie Human papillomavirus strategii imunizare Introducere Virusul papiloma uman HPV este responsabil de o treime dintre cazurile de neoplazii induse de agenţi infecţioşi cancere de col uterin, vaginale, vulvare, anale şi de orofaringe 1. Genomul papilloma virus e ano de perechi de baze este alcătuit din trei regiuni funcţionale: o regiune necodantă LCR long control region sau URR upstream regulatory regioncu rol în reglarea transcripţiei şi replicării, şi două regiuni de ORF open reading framestimpurii early E1-E7 şi târzii late L1 şi L2.

Rolul major în oncogeneză îl au proteinele codificate de E5, care se leagă de receptorul factorului de creştere epidermal, stimulându-i acţiunea, şi de E6 papilloma virus e ano E7, care inactivează prin legare factori supresori de tumori: p53 şi proteina rb proteina retinoblastomului. De asemenea, E6 şi E7 pot bloca procesul de apoptoză. Proteinele capsidice majore şi minore, imunogene, sunt codificate de L1, respectiv L2 2.

Infecţia cu HPV şi răspunsul imun al gazdei HPV au tropism specific de ţesut, infectând epitelii scuamoase sau mucoase. Ataşarea se face prin intermediul L1 la proteoglicanii heparan sulfat de la nivelul membranei bazale expuse în urma unei traume a epiteliului. Receptorul specific nu se cunoaşte încă.

Parteneri:

A fost propusă a6-integrina. Unele studii propun ca model internalizarea pe calea endocitozei clathrin-mediată, altele — prin microdomenii bogate în tetraspanină. Capsidele virale conţinând L2 scapă din endozom şi, prin interacţiunea L2 cu proteina motorie dyneină, HPV este mobilizat prin sistemul citoplasmic de transport, de-a lungul microtubulilor, până în apropierea nucleului. Penetrarea genomului în nucleu ar putea fi facilitată de ruperea membranei nucleare din cursul mitozei 3.

În prezent se cunosc peste de genotipuri, dintre care 40 la nivelul mucoasei cervico-vaginale. În funcţie de capacitatea de oncogeneză, aceste genotipuri se subîmpart în HPV cu risc scăzut, asociate în principal cu verucile ano-genitale 6, 11, 40, 43, 44, 54, şi 70şi HPV cu risc înalt, asociate cu leziuni premaligne şi maligne 16, 18, 26, 31, 33, 35, 39, 45, papilloma virus e ano, 52, 53, 56, 58, 59, 66, 68, 73 şi 82 4. Unele studii experimentale au arătat că preluarea VLP virion like particles — proteine virale asamblate sub formă de capsidă, fără ADN viral papilloma virus e ano către celulele Langherhans de la nivelul epiedermului nu iniţiază un răspuns imun, ci mai papilloma virus e ano un fenomen de toleranţă, spre deosebire de celulele dendritice stromale sau dermale, care determină formarea de limfocite T L1 specifice.

Astfel, calea intramusculară de administrare a vaccinurilor anti-HPV existente asigură imunogenicitatea 5. Răspunsul imun al gazdei este iniţiat de keratinocite, deoarece în cursul ciclului proliferativ HPV nu determină citoliză cu eliberare de citokine proinflamatorii care să activeze celulele Langherhans prezentatoare de antigen. Prin intermediul receptorilor PRR pathogen-associated molecular patterns keratinocitele recunosc tipare moleculare asociate patogenilor, ceea ce declanşează întregul lanţ al activării factorilor de transcripţie, care, ajunşi în nucleu, determină transcripţia genelor implicate în răspunsul antiviral: interferoni IFN şi citokine inflamatorii.

Activarea receptorilor PRR determină ca etapă finală activarea caspazei 1, cancer gastric cu metastaze peritoneale clivează pro-IL-1b şi pro-IL, secretate în mod constitutiv de keratinocite, la forma activă.

IL-1 are roluri multiple de activare a limfocitelor T, celulelor dendritice Langherhans şi macrofagelor, în maturarea limfocitelor B şi expansiunea lor clonală 6. Clearance-ul iniţial al infecţiei este determinat de răspunsul imun înnăscut. Vindecarea este de asemenea influenţată şi de diverşi alţi factori din mediul local: hormoni sexuali, microbiotă. Vindecarea iniţială nu se asociază întotdeauna cu eliminarea completă a genomului viral, ci poate fi asociată cu trecerea virusului într-o stare dormantă, cu un minimum de cicluri replicative, numărul de copii virale fiind menţinut sub control de celulele imune din stroma adiacentă.

Reactivarea HPV poate apărea în caz de imunosupresie 7,8. Infecţia cu HPV reprezintă una dintre cele mai frecvente infecţii cu transmitere sexuală, un maxim al incidenţei corelându-se cu debutul activităţii sexuale la tineri. De la infecţie la neoplazie Persistenţa infecţiei precedă dezvoltarea leziunilor premaligne şi maligne.

Factorii de care depinde persistenţa infecţiei ţin de virus, de gazdă şi de factori comportamentali. Dintre genotipurile virale, cele cu risc crescut sunt asociate cu o persistenţă mai lungă a infecţiei genotipul HPV 16, cu toate mecanismele sale de eludare papilloma virus e ano răspunsului imun, este cel mai greu de eliminat. Încărcătura virală şi coinfecţia cu mai multe genotipuri par să influenţeze persistenţa. Dintre factorii care ţin de gazdă, amintim imunosupresia şi infecţia cu HIV, polimorfismul genetic HLA, prezenţa altor infecţii cu transmitere sexuală, deficienţe de micronutrienţi, alterări ale microbiotei 10,11 şi vârsta.

Papilloma virus e ano a doua grupă cu risc crescut este cea cu vârsta de 55 de ani, când sistemul imun slăbeşte, şi pot apărea reactivări virale. Dintre factorii comportamentali, cei mai studiaţi au fost fumatul şi administrarea de anticoncepţionale orale pe termen lung.

Numărul mare de parteneri sexuali influenţează în primul rând riscul de dobândire a infecţiei cu HPV Un pas important către transformarea malignă a leziunilor îl constituie integrarea genomului HPV în genomul celulei-gazdă. Acest proces este demonstrat de prezenţa genomului HPV integrat în liniile papilloma virus e ano tumorale şi favorizat de oncoproteinele virale E6 şi E7, care, încă din stadiul premalign, când virusul se găseşte episomal, determină instabilitate cromozomială, perturbă duplicarea şi segregarea cromozomilor din mitoză Integrarea se face aleatoriu, cu predilecţie pentru situsurile fragile, producând în genomul uman mutageneză inserţională şi, în secvenţa ADN HPV integrat, deleţia genei E2, genă regulatoare a transcripţiei, urmată de supraexpresia oncogenelor E6 şi E7 S-a demonstrat, de asemenea, interacţiunea dintre oncoproteina E7 şi ADN metiltransferaza 1, oncoproteina E7 şi metilarea unor promoteri, mecanisme, prin care se controlează expresia genică Supraexpresia genelor E6 şi E7 conferă celulelor un avantaj de creştere şi expansiune clonală De efectul protector sunt responsabili anticorpii anti-L1 formaţi ca răspuns la vaccinare.

Papilloma virus e ano dezvoltaţi împiedică internalizarea virusului.

negativ cheloo

Pe modele experimentale pe animale s-a demonstrat dobândirea pasivă a imunităţii la infecţia cu HPV prin transfer de seruri sau IgG purificate de la animalele vaccinate anti-HPV la animale naive.

Ei ajung în contact cu particulele virale prin transsudare din ser la nivelul papilloma virus e ano uterin. Leziunea locală necesară expunerii membranei bazale şi stabilirii infecţiei favorizează totodată şi transsudarea de anticorpi serici protectori Programul de vaccinare se adresează fetelor între 9 şi 13 ani.

La persoanele de peste 14 ani se recomandă şi o a treia doză, la 6 luni de la ultima. Există un interes din ce în ce mai mare de a include şi băieţii în schema de imunizare, deşi imunizarea fetelor reduce circulaţia HPV şi asigură o imunitate de masă. Întrebări importante la care rămâne să se răspundă sunt legate de nivelul plasmatic care ar trebui considerat protector şi dacă pierderea nivelurilor detectabile de anticorpi echivalează cu pierderea imunităţii.

La nivel mondial, din până în64 de ţări şi 12 teritorii au implementat programul de vaccinare papilloma virus e ano. Au fost prevenite astfel Strategii de îmbunătăţire a gradului de vaccinare Conform CDC, majoritatea adulţilor consideră că vaccinurile sunt utile, dar, în acelaşi timp, puţini cunosc faptul că au nevoie de acestea pe parcursul vieţii, nu doar când sunt copii.

Mulţi adulţi, inclusiv persoane care acordă îngrijiri de sănătate, nu sunt vaccinaţi conform schemei naţionale, prin urmare de multe ori se îmbolnăvesc Chiar şi persoanele care nu administrează vaccinurile ar trebui să le recomande Pentru a îmbunătăţi statusul imunitar trebuie începută evaluarea vaccinurilor care sunt necesare, în funcţie de vârstă, ce vaccinuri a mai primit, cu cât timp în urmă, dacă va călători şi alte asemenea aspecte Acest pas recurrent respiratory papillomatosis pubmed trebui urmat de recomandarea de vaccinare Dacă se poate, vaccinurile vor fi administrate sau pacientul va fi trimis către o clinică specializată, pentru a-şi primi vaccinurile necesare La final trebuie notate vaccinurile administrate Pot fi, de asemenea, folosite sisteme care să le aducă aminte pacienţilor ce vaccinuri trebuie să primească, aceste sisteme fiind utile şi pentru personalul medical, care îşi poate stabili modul de discuţie cu pacienţii Anul acesta, în Bucureşti a avut loc întrunirea membrilor Boardului pentru prevenţia şi controlul HPV Obiectivele acestei întâlniri au fost sublinierea rolului persoanelor care papilloma virus e ano îngrijiri de sănătate în programele de vaccinare De asemenea, s-a dorit evidenţierea punctelor tari, dar şi a celor slabe ale programelor de vaccinare de diverse tipuri, precum cele bazate pe administrarea în şcoli, cele administrate de medicii de familie şi cele administrate în clinici specializate în acest sens Alt aspect important al acestei întruniri a fost posibilitatea oferirii unei imagini de ansamblu asupra materialelor şi informaţiilor oferite de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, ECDC European Centre for Disease Prevention and Control etc.

Una dintre problemele discutate a făcut referire la persoanele din domeniul medical care sunt împotriva vaccinării şi la impactul pe care acestea îl pot avea asupra persoanelor pe care le cunosc În aceste situaţii, lucrurile papilloma virus e ano gestionate în funcţie de cauza care le face să fie împotriva vaccinării, dacă au avut cazuri care i-au impresionat prin efectele adverse, dacă anumiţi pacienţi le-au oferit aceste perspective Unii medici aleg să întârzie vaccinarea unor copii din anumite motive, precum naşterea prematură sau altele, ceea ce în multe situaţii poate fi greşit înţeles de către părinţi, care percep acest lucru ca o ezitare din partea cadrului medical faţă de imunizare Sfaturile pot fi oferite de mai multe specialităţi medicale: de exemplu, în Croaţia, epidemiologii oferă aceste informaţii, pe când în alte ţări s-a observat că cel mai frecvent părinţii sunt sfătuiţi de ginecologi-obstetricieni sau pediatri Conform datelor din Statele Papilloma virus e ano ale Americii, cele mai frecvente motive pentru care oamenii refuză vaccinul Hpv impfung ab wann este lipsa de informaţii, frica de efectele adverse, necunoaşterea beneficiilor şi altele Mai important este că toate acestea pot fi înlăturate dacă persoana respectivă este sfătuită De exemplu, rezultatele unui studiu arată că, din 8.

Nu există altă intervenţie mai puternică decât sfatul unei persoane din domeniul îngrijirilor de sănătate Mai mult, percepţia acestora poate fi uneori greşită: de exemplu, într-un studiu în care medicii au fost rugaţi să spună cât de important cred ei că este vaccinul HPV pentru părinţi, au răspuns aproximativ 5 pe o scală de la 1 la 10, dar părinţii au considerat 9,3 la aceeaşi întrebare De multe ori, persoanele care oferă îngrijiri de sănătate cred că discuţia despre vaccinul HPV este inconfortabilă şi că va dura mult, de aceea majoritatea preferă să o lase la final sau chiar să renunţe la această discuţie Pe lângă calitatea recomandării, mai este important şi stilul de recomandare a vaccinurilor, dacă la începutul discuţiei despre vaccinare părintele este informat că, ţinând cont de vârsta copilului, va trebui să facă următoarele vaccinuri şi apoi să treacă la alte discuţii şi papilloma virus e ano aştepte întrebările părinţilor Deosebit de importante în acceptarea imunizării sunt strategiile de comunicare, de exemplu afişele realizate care ar trebui să încurajeze vaccinarea Ţinând cont de dezvoltarea tehnologiei, şi strategiile trebuie să se adapteze; de exemplu se pot realiza scurte filmuleţe care să răspundă anumitor întrebări sau care să fie reprezentate de scurte miniinterviuri care descriu experienţa unor persoane privind boala şi consecinţele sale, toate fiind posibil să fi fost prevenite dacă ar fi fost imunizate Unele materiale şi informaţii deosebit de utile sunt disponibile de la CDC, care are un portal special destinat HPV cu diverse secţiuni pentru părinţi, pentru clinicieni şi alte organizaţii.

can hpv virus cause hives tratament pt oxiuri in alaptare

Materialele disponibile sunt sub formă de afişe, cu mesaje scurte sau, din contră, varianta extinsă, cu explicaţii Materialele şi cursurile online sunt importante, dar şi mai importantă rămâne oferirea de traininguri persoanelor responsabile Concluzii Virusul papiloma uman este responsabil de aproximativ o treime dintre cancerele induse de un agent infecţios.

În ciuda îmbunătăţirii metodelor de diagnostic, depistarea este în cele mai multe cazuri tardivă, fiind realizată în stadii avansate.

Virusul HPV, asimptomatic

Numărul crescut de cazuri de cancer produse de acest virus subliniază importanţa intensificării programelor de screening şi a implementării de strategii eficiente de prevenţie.

Conflicts of interest: The authors declare no conflict of interest.

Infectii cutanate date de HPV aug. Exista peste de tipuri de papiloma virusuri umane, dar mai bine studiate sunt in jur de Peste 30 de virusuri se transmit pe cale sexuala si pot infecta regiunea genitala atat la femei cat si la barbati. HPV produce leziuni cutanate de diverse tipuri :veruci-vulgare, plane, ano-genitale condiloamepapiloame, etc.

Bibliografie Trimble CL. Cancer Immunol Res. Bonnez W. Current understanding of the mechanism of HPV infection. Gynecol Oncol. Nilyanimit P et al. Annals of Laboratory Medicine. Fausch SC et al. Human papillomavirus virus-like particles do not activate Langerhans cells: a possible immune escape mechanism used by human papillomaviruses.

J Immunol. Host responses to infection with human papillomavirus. Curr Probl Dermatol.

cancer de pancreas metastasico

Schiffman M et al. Carcinogenic human papillomavirus infection.

パタゴニア Patagonia レディース ハイキング·登山 ボトムス·パンツ【Skyline Traveler Pant】Black

Nat Rev Dis Primers. Stanley M. Biology and natural history of human papillomavirus infection. Open Acces Journal of Clinical Trials.

Gillet E et al. Bacterial vaginosis is associated with uterine cervical human papillomavirus infection: a meta-analysis. BMC Infect Dis. Brotman RM et al. Interplay between the temporal dynamics of the vaginal microbiota and human papillomavirus detection.

J Infect Dis. Dempsey AF. Human papillomavirus: the usefulness of risk factors in determining who should get vaccinated.

Rev Obstet Gynecol.

Infectii cutanate date de HPV

Wentzensen N. Vinokurova S, von Knebel Doeberitz M. Systematic review of genomic integration sites of human papillomavirus genomes in epithelial dysplasia and invasive cancer of the female lower genital tract.

Sunt negi care cresc pe talpa picioarelor, mai ales pe calcai, care sunt de, obicei, dureroase. Veruci filiforme Sunt formele care se dezvolta mai ales in jurul gurii sau nasului la copii si in regiunea barbii la barbate. Pot apare, de asemnea pe gat, sub barbie. Veruci plane Aceste forme se dezvolta pe fata, pe brate, pe partea superioara a mainilor, sunt turtite, netede, fiind mai greu de observat. La femei apar mai frecvent pe picioare.

Cancer Res.

Ațiputeafiinteresat